Header Image


Sistemul de protectie a copilului în România

Cum a evoluat sistemul de protectie a copilului în România

Pâna în anul 1997, sistemul de protectie a copilului era un sistem centralizat. Responsabilitatea apartinea mai multor autoritati ale administratiei publice centrale. Institutionalizarea reprezenta singura solutie pentru toti copiii aflati în dificultate. Institutiile pentru copiii mici si pentru cei cu handicap ofereau servicii strict medicale iar institutiile pentru copiii de vârsta scolara si pentru cei aflati în internatele unitatilor de învatamânt special ofereau servicii strict educationale. Institutiile de protectie protejau un numar mare de copii si, mai mult decât atât, erau amplasate în zone izolate.

Anul 1997 reprezinta începutul procesului de reforma semnificativa a sistemului de protectie a copilului.

Un prim pas realizat a fost schimbarea cadrului legislativ, prin crearea serviciilor descentralizate si începerea implementarii conceptului de responsabilitate parinteasca si a comunitatii locale în cresterea si educarea copiilor, statul având rol subsidiar.

Prin adoptarea si aplicarea lor practica, Ordonanta de Urgenta nr.25/1997 cu privire la adoptie si Ordinanta de Urgenta nr.26/1997 cu privire la protectia copilului aflat în dificultate pot fi considerate pietre de hotar în domeniul protectiei drepturilor copilului în România si primele aplicari practice ale Conventiei ONU cu privire la drepturile copilului, precum si a altor documente internationale ratificate de România.

 

Eforturile sustinute întreprinse atât la nivel central cât si la nivel local de structurile responsabile au facut din începutul anului 2001 momentul de schimbare radicala a politicii de protectie a copilului aflat în dificultate si a adoptiei.

Având ca principale elemente de reper pentru interventie Programul de Guvernare si Strategia Guvernamentala în domeniul protectiei copilului în dificultate (2001-2004), Guvernul României a demonstrat, prin masurile legislative, administrative si financiare întreprinse pe parcursul acestei perioade, angajamentul de a rezolva problema copiilor institutionalizati.

Strategia propunea adoptarea unui numar mare de reforme radicale care sa aduca România la standardele internationale de protectie a copilului, punîndu-se accent pe transformarea sistemului "institutionalizat" într-unul " de tip familial". Cele trei tipuri de activitate ce fac obiectul strategiei guvernamentale sunt:

1.  Aducerea sistemului de protectie a copilului din România la
standardele Conventiei Natiunilor Unite cu privire la Drepturile
Copilului prin îmbunatatirea, completarea si armonizarea legilor românesti

2.  Prevenirea separarii copiilor de familiile lor, prin dezvoltarea
unor servicii de sprijin acordat familiilor nevoiase

3. Restructurarea si inchiderea centrelor de plasament de mari

Unul din dezideratele strategiei a fost scoaterea copiilor din institutiile de tip vechi si readucerea lor alaturi de parintii lor, sau plasarea în cadrul familiei extinse (pîna la rudele de gradul IV). În cazurile în care acest lucru nu a fost posibil, solutia este de a-i plasa într-un serviciu alternativ bazat pe conceptul de îngrijire de "tip familial", în care sunt implicati asistenti maternali, apartamente sociale sau solutia adoptiei nationale. Foarte multi copii din sistemul de ocrotire sunt acum adolescenti ceea ce face ca procesul reintegrarii lor în medii de tip familial sa fie destul de dificil. În 2004, 77% din copiii aflati în sistemul de protectie aveau vîrste cuprinse între 10 si 17 ani.

Activitatea de elaborare a noului pachet legislativ in domeniul protectiei copilui a fost initiata în luna mai 2002 si a presupus consultari cu toti partenerii sistemului de protectie a copilului si cu toti specialistii din cadrul sistemului.

Pachetul legislativ a intrat in vigoare 1 ianuarie 2005 si contine 4 acte normative:

•  Legea nr.272/2004privind protectia si promovarea drepturilor copilului (MO, nr.557/23.06.2004);

•  Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei ( MO, nr.557/23.06.2004 );

•  Legea nr. 274/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea Oficiului Roman pentru Adoptii (M O, nr.557/23.06.2004 );

•  Legea nr. 275/2004 pentru modificarea Ordonantei de Urgenta nr. 12/ 2001 privind infiintarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie (M O, nr.557/23.06.2004 );

 

Prin elaborarea acestui nou set de legi s-a dorit instaurarea unei stari de normalitate si responsabilizare a familiei naturale precum si centrarea atentiei acesteia catre copil.  



 

English version

designed by Webdesigner.ro